☀z☀r⛺

Prima dimineata? Nici n-am iesit bine din cort ca mi-au zambit trei persoane care au trecut pe langa mine. Uitandu-ma dezorientata printre puchini, ma gandeam ca am moaca amuzanta si d-aia imi zambesc. Mai tarziu aveam sa aflu ca Ozorienii sunt ca thailandezii si iti zambesc sincer si fara un motiv anume. Toti adultii se transforma in copii si arunca unii-n altii cu pete fosforescente. Onduleurile de pe mainile mele se transforma in valuri care hranesc cu bucurie multimea din jurul meu. Vad un grup de sase italieni care se imbratiseaza si fug si ma alatur si eu. Cand doi dintre ei isi dau seama de prezenta mea, imi zambesc din toate puterile lor si ma strang si mai tare (multa, multa energie buuuna!). Toti adultii se transforma in copii si danseaza sub apa aruncata de pompieri. Vad curcubee sarind in toate partile. Lumina reflectoarelor de la cantina se intinde atat de lung pe cer ca se termina in Calea Lactee. Un Ozorian se bucura de pana lui de paun (noua) de parca ar fi cel mai frumos lucru de pe planeta asta. Stropesc lumea cu pistolul si primesc la schimb zambete si multumiri. Din cand in cand imi fac curaj si ii stropesc si pe cei care au pistol la randul lor si ma alearga si ma uda din cap pana-n picioare. Mi-am deschis sufletul dansand pe electro-orientala la chill si un pusti blond cu ochii albastri mi-a zis ca sunt cea mai frumoasa fata pe care a vazut-o si mi-a dat un pupic puternic pe obraz. Ninge cu curcubeu in proiectorul palariei inflorate. Si cand ridic privirea catre cer, cad picaturi de stele care ma pupa pe fata. Tot in dreptul palariei inflorate in alta seara, erau trei oameni care tineau cu capul cel mai mare balon albastru pe care l-am vazut vreodata. M-am apropiat ca sa imi dau seama ce e si cand m-au vazut mi l-au pasat. L-am tinut putin pe cap, peste gluga mea de urs polar, dupa care l-am dat si eu mai departe. La Psy au impodobit bradul de Craciun si cadourile sunt elfii energizati care se balangane de pe un picior pe altul, fiecare cu jucaria lui luminata cat mai colorat. In drum spre Jagermeister, stelele s-au prelins in padure si s-au amestecat cu licurici, formand un alt moment de bucurie pura. Cand eram in labirintul de porumb am auzit un nechezat masculin la care am raspuns din toate puterile. Individul mi-a zis szeretlek (te iubesc) de atat de multe ori, pana m-am indepartat si nu ii mai auzeam vocea (dar el probabil zicea in continuare). Pe drumul dintre camping si festival m-am intersectat cu o pisicuta care torcea foarte tare si i-am raspuns la tors. In alta seara am trecut pe langa o gasca mare unde fiecare persoana imita alt animal. Libelule mov se strecoara printre sunetele de varcolaci ce se aud cu ecou peste dealuri. Am ras in cort atat de mult, incat am ajuns sa rad ca nu ma mai puteam opri din ras.