Dor de...

zilele de 'chin' din Retezat de asta vara. Cand timp de o saptamana a trebuit sa ma trezesc la ora 6 pentru ca la ora 7 cortul trebuia sa fie gata strans, la fel si bagajele. Ce mancam oare in fiecare zi? Pita (cum zicea acel cersetor de la gara) si bineinteles pate. Repet....mancam pita, pate, pita, pate, pita, pate. De ce? Pentru ca mancarea la cabana Buta era prea scumpa pentru buzunarele noastre nu prea adanci.Am avut noroc ca ne-am imprietenit cu niste cehi care au fost darnici sa imparta slibovita cu noi. Dupa ce beam acea palinca specifica lor, puteam sa stam cate ore vroiam in afara cortului, fara sacul de dormit pe noi pentru ca nu ne mai era frig. Bineinteles, copil destept ce sunt am reusit sa ma pierd de restul grupului la un moment dat. Noroc ca am gasit drumul corect si nu m-au mancat ursii. :)) Ultima zi a avut 2 parti bune si una proastaaa. Am ajuns la o gazda unde am mancat mancare gatita, nu pate. Seara am stat frumos la foc, am avut chiar si bancute in jurul focului dar cum mereu trebuie sa mearga ceva prost, numai unul dintre noi mai avea tigari si am tras de pachetul ala toata noaptea. Nu o sa uit cat de rau m-am simtit acasa, in prima zi cand m-am trezit la 12 si ma sufocam de caldura si nu trebuia sa strang cortul ca pe urma sa plec in alta drumetie...