08:12 a.m., 22.01.2009

Sunt zile in care ma gandesc la lucrurile pe care le-am facut si le regret si de asemenea la lucruri pe care nu le-am facut( acele lucruri care apartin lumii "si cum ar fi fost daca..."). Asa, cum trece timpul, te schimbi ca persoana si mereu iti doresti sa existe o masina a timpului care sa te duca inapoi. Dar de ce sa te duca inapoi, in trecut, cand tu esti in prezent? Si stai si te intrebi ce sunt de fapt trecutul, prezentul, viitorul? Ce este timpul? Mi-a luat o buna perioada de timp sa gasesc raspunsurile potrivite pentru aceste intrebari si am ajuns la concluzia ca timpul reprezinta de fapt viata noastra pentru ca fara el nu am (mai) stii nimic, nu am avea amintiri si nici vise.

-.-

Te gandesti ca anii pe care-i implinesti sunt clapele unui pian. Cum treci la o alta varsta, auzi alt sunet. Sunetul ala te invata cum sa treci prin problemele care-ti apar in viata, cum sa respecti lumea si sa nu crezi in aparente. Si speri sa nu ai niciun reget cand ajungi la ultima clapa...

(=

Uitasem cat de bine e cand primesti un zambet inapoi. Dar azi mi-am reamintit. M-am trezit foarte bine dispusa. Cum asteptam in fata facultatii sa inceapa cursurile, ma uitam la toti oamenii care trec de facultate si nu intra in ea. Ma gandeam ca intr-o zi o sa fiu si eu printre acei oameni. Daaar sa nu deviez de la subiect. La un moment dat au trecut trei artisti prin fata facultatii si i-am zambit unuia si am primit zambetul inapoi. Al doilea om care mi-a zambit inapoi l-am vazut in drum spre Fire. Sentimentul pe care il ai cand iti zambeste cineva nu se poate descrie...cea mai buna modalitate de a afla e sa incerci si tu. E ca atunci cand esti asa de fericit incat iti vine sa dansezi si sa canti pe strada...sau cand asculti o melodie care-ti aminteste cele mai frumoase momente pe care le-ai avut pana atunci si ti se face pielea de gaina. Cand iti dai seama ca cineva se gandeste la tine si acel cineva e persoana la care te astepti cel mai putin. Sau cand stai intins in parc pe iarba si simti cum te incalzeste soarele. As vrea sa se repete zilele si sa fie toate la fel de frumoase ca ziua de azi.

Dor de...

zilele de 'chin' din Retezat de asta vara. Cand timp de o saptamana a trebuit sa ma trezesc la ora 6 pentru ca la ora 7 cortul trebuia sa fie gata strans, la fel si bagajele. Ce mancam oare in fiecare zi? Pita (cum zicea acel cersetor de la gara) si bineinteles pate. Repet....mancam pita, pate, pita, pate, pita, pate. De ce? Pentru ca mancarea la cabana Buta era prea scumpa pentru buzunarele noastre nu prea adanci.Am avut noroc ca ne-am imprietenit cu niste cehi care au fost darnici sa imparta slibovita cu noi. Dupa ce beam acea palinca specifica lor, puteam sa stam cate ore vroiam in afara cortului, fara sacul de dormit pe noi pentru ca nu ne mai era frig. Bineinteles, copil destept ce sunt am reusit sa ma pierd de restul grupului la un moment dat. Noroc ca am gasit drumul corect si nu m-au mancat ursii. :)) Ultima zi a avut 2 parti bune si una proastaaa. Am ajuns la o gazda unde am mancat mancare gatita, nu pate. Seara am stat frumos la foc, am avut chiar si bancute in jurul focului dar cum mereu trebuie sa mearga ceva prost, numai unul dintre noi mai avea tigari si am tras de pachetul ala toata noaptea. Nu o sa uit cat de rau m-am simtit acasa, in prima zi cand m-am trezit la 12 si ma sufocam de caldura si nu trebuia sa strang cortul ca pe urma sa plec in alta drumetie...

...

High on happiness, I'm sitting on my bed, thinking of winter days when snowfall makes you dream about the second life...hai sa visam ca iarna asta o sa ninga mai mult decat a nins in ultimele 2 ierni. Ca o sa fie zapada de Craciun, ca o sa stam la fereastra incalzindu-ne mainile de cana de ceai, uitandu-ne cum stratul de zapada e din ce,in ce, in ce mai mare. Stiu ca toata lumea se gandeste ca nu avem nevoie de ierni inzapezite deoarece odata cu zapada vine mocirla, murdaria. Ei bine, eu nu gandesc asa. Incerc sa privesc partea plina a paharului. Mie mi se par mult mai fericiti copiii iarna cand se dau cu sania pe dealul din parc si striga din toate puterile lor "Partieeeeeeee!" decat in restul anotimpurilor cand numai se joaca cu mingea sau cu lopatica in nisip. Ce poate fi mai frumos decat sa te uiti la fulgi cum se joaca; sa faci oameni de zapada; sa ajungi acasa leoarca pentru ca te-ai tavalit prea mult in zapada incercand sa faci ingerul perfect? Pentru mine lucrurile astea sunt incomparabile.

Vreau...

sa ninga
sa ma indragostesc in cel mai cumplit ger
sa ma duc intr-o lume necunoscuta
sa fac briose ca nu am mai facut demult
sa imi cer iertare de la toate persoanele fata de care am gresit
sa ma intalnesc cu prieteni vechi pe care nu i-am vazut de multi ani
sa iau toate examenele ca la anul sa trec la buget
sa ma bat cu bulgari de zapada cu colegii de la facultate/prietenii
sa primesc niste flori pentru ca nu am mai primit demult
sa zbor cu deltaplanul
sa ma topesc de fericire
sa am tobe in camera mea si sa nu auda nimeni in afara de mine cand si cum bat la ele
sa am iar 6 ani
sa am cabana mea pe varful muntelui
sa am oaia mea sa o tund o data pe luna
sa fac revelionul pe skiuri cu sampania-n mana
sa imi schimb sifonierul
sa imi iau trabant
sa invat cum sa apreciez o persoana
sa nu mai barfesc
sa am un parfum care miroase a ciocolata si unu care miroase a portocale
sa fumez o narghilea
sa ies cu catelul la plimbare in fiecare seara.